Pentru a fi cea de acum a fost necesar să fac cunoștință cu greutățile vieții, trăindu-le până la epuizare, până când suferința a fost atât de mare încât a făcut declicul înțelegerii lecțiilor pe care le aveam de învățat.

Abia atunci, asumându-mi-le, am găsit calea de a merge mai departe. Și da, înainte de a vedea cu adevărat lumina soarelui, a trebuit să umblu în întuneric. Să stau față în față cu toate fricile, rănile, traumele, cu tot ceea ce îmi frângea zborul.

A fost un drum lung, uneori anevoios tare, pe care însă am fost hotărâtă să îl fac. Iar hotărârea mea a atras către mine oameni care, în momente cruciale ale vieții mele, m-au ghidat către mine, mi-au împărtășit din propria lor experiență și mi-au dat instrumentele necesare pentru a-mi trăi propria experiență, propria călătorie.

Prin ele am putut să mă cunosc și înțeleg, să mă vindec, să aduc claritate în ce îmi doresc și resursele necesare pentru a transforma visul în realitate. Un astfel de om mi-am propus să fiu și eu, la rândul meu, pentru alții. Un facilitator care să inspire, care să ghideze, care să dea mai departe instrumentele primite, atât de valoroase! Astăzi cred că totul este posibil dacă îți dorești cu adevărat, dacă ești dispus să lași vechiul să moară pentru a aduce la viață noul. Și sunt aici pentru a te însoți în călătoria către... imposibil!